RUBEOLA

Care este cauza rubeolei?

Rubeola este determinata de un virus.

Cum se transmite rubeola?

Rubeola se transmite de la o persoana infectata la alta pe cale aeriana, prin stranut, tuse sau prin vorbire. Rubeola apare de obicei iarna sau primavara. Este contagioasa, dar mai putin decat rujeola sau varsatul de vant.

La cat timp de la contaminare apar simptomele rubeolei?

Perioada de incubare variaza intre 12 si 23 de zile. Simptomele pot fi deseori usoare si pot trece neobservate la 30-50% din cazuri.

Care sunt simptomele rubeolei?

Copii cu rubeola prezinta de obicei o eruptie pe piele, care incepe la nivelul fetei si coboara apoi in jos pe corp, si care se mentine 2-3 zile. Copii mai mari si adultii de obicei suferea de febra usoara, timp de 24 de ore, inflamatii ale ganglionilor de la nivelul gatului sau din spatele urechii, infectii respiratorii superioare, inainte de a prezenta o eruptie pe piele. Femeile adulte prezinta de obicei dureri si intepeniri ale degetelor, incheieturilor de la maini si de la genunchi, ce ar putea tine chiar si o luna. Aproape jumatate din persoanele infectate cu virusul rubeolos nu prezinta simptome.

Cat dureaza rubeola?

Eruptia de pe piele dureaza de obicei 3 zile. Ganglionii pot ramane umflati timp de o saptamana sau mai mult, iar durerile de la nivelul incheieturilor pot dura 2 saptamani. Copiii care sufera de rubeola se vindeca in aproximativ o saptamana, dar la adulti poate necesita mai mult timp.

Cat de grava este rubeola?

Rubeola este de obicei o boala usoara la copii, dar la adulti are ceva mai multe complicatii. Cel mai grav este efectul pe care il poate avea boala asupra femeilor insarcinate. Infectia cu rubeola in primul trimestru de sarcina poate duce la pierderea fatului, nastere prematura si defecte congenitale grave.

     

Care sunt complicatiile posible ale rubeolei?

Encefalita (infectia creierului) apare la 1 din 5000 de cazuri, de obicei la adulti. Probleme temporare sanguine, cum ar fi numarul scazut al eritrocitelor si hemoragii, apar deasemenea destul de rar. Femeile cu rubeola prezinta deseori dureri sau inflamatii ale incheieturilor, de obicei temporare.Cea mai serioasa complicatie a infectiei cu rubeola este Sindromul rubeolos congenital, ce apare atunci cand virusul rubeolos ataca fetusul in dezvoltare. Apoximativ 85% din nou-nascutii infectati in primul trimestru de sarcina vor prezenta o malformatie congenitala cum ar fi surditatea, defecte ale ochilor, ale inimii, retard mintal si altele. Infectia la inceputul sarcinii (mai putin de 12 luni de sarcina) este cea mai periculoasa; malformatiile sunt mai rare daca infectia are loc dupa primele 20 de saptamani de sarcina.

Exista un tratament pentru rubeola?

Nu exista un ‘leac’ pentru rubeola, dar se recomanda odihna la pat, aportul de lichide, reducerea febrei. Pentru a usura disconfortul copilului bolnav de rubeola ii puteti da ibuprofen (nurofen); evitati sa ii dati aspirina unui copil cu infectie virala.
Pentru imunizarea impotriva rubeolei se poate face un vaccin separat, dar de obicei se vaccineaza si impotriva rujeolei si oreionului printr-un vaccin trivalent numit MMR, obligatoriu in Romania de anul trecut. Imunizarea copiilor ii protejeaza in primul rand pe ei, dar ii protejeaza si pe ceilalti. Copiii care nu se pot infecta cu rubeola, nu o pot transmite altor persoane, altor femei insarcinate. Prima doza a acestui vaccin se face copiilor in varsta de 12-15 luni, iar a doua doza se face de obicei la 4-6 ani, dar nu ar trebui facuta la mai putin de 11-12 ani. Bineinteles ca exista multe exceptii si circumstante speciale.

        

Cum stim daca un copil are rubeola?

Pentru ca eruptia ce apare pe piele in cazul rubeolei arata asemanator cu alte eruptii, singurul mod in care puteti fi siguri de diagnostic este printr-un test de laborator. Leziunile de pe piele apar ca

niste pete de culoare roz sau rosu deschis, ca niste boabe de orez, fara puroi, aspre la atingere, ce nu se unesc.

Cat timp este contagioasa o persoana cu rubeola?

Boala este contagioasa cel mai tare atunci cand are loc eruptia de pe piele, dar virusul se poate transmite cu 7 zile inainte si cu 5-7 zile dupa ce eruptia a debutat.

          

 Ce trebuie sa faci daca copilul a fost expus la virusul rubeolic?

Daca copilul nu a fost vaccinat impotriva rubeolei, vaccinarea dupa expunerea la virus nu va ajuta la prevenirea bolii daca copilul a fost deja infectat. Oricum, daca copilul nu a fost infectat dupa aceasta expunere, vaccinul il va ajuta sa se protejeze impotriva unor expuneri viitoare la virusul robeolos.

             

Poti sa suferi de  rubeola de mai multe ori?

Cazuri secundare de rubeola sunt considerate destul de rare.

          

 Cum poate fi prevenită rubeola?

Modul cel mai eficace de a preveni rubeola este vaccinarea antirubeolică.

FICATUL

        Ficatul este un organ, parte a aparatului digestiv, ce este prezent la majoritatea animalelor superioare. Acesta are numeroase funcţii în organismul uman, în special în metabolism.

          Funcţii

          Funcţie metabolicA:

Sinteza colesterolului, fosfolipidelor, lipoproteinelor şi a lipidelor;

Participă în metabolismul glucidelor şi proteinelor;

          Funcţie vascularA:

Sinteza unor elemente ale sângelui, precum albuminele, globulinele, şi antitrombina.

         Funcţie secretorie:

Producerea bilei

          Funcţie imunA:

Neutralizarea corpurilor externi din organism, în special a toxinelor, jucând astfel un rol important în imunitatea corpului;

       Funcţie excretorie:

Descompune hemoglobina;

      Alte funcţii

Depozitează numeroase vitamine, precum vitamina A şi vitamina B₁₂, precum şi o serie de microelemente esenţiale;

       Ficatul omului

Ficatul omului este un organ de culoarea roşie-închisă, ce cântăreşte 2 - 2,5 kg, fiind cel mai greu organ al corpului uman. Acesta este situat în partea superioară a abdomenului, sub diafragmă.

       Anatomia comparativă a ficatului

       1.Vertebrate

       2.Nevertebratele superioare

       3.Boli ale ficatului

Ciroză;

Hepatita A;

Hepatita B;

Hepatita C;

Maladia lui Wilson;

Cancer al ficatului.

      Regenerarea

Ficatul, spre deosebire de alte organe, este capabil să se regenereze. Este alcătuit din 3 lobi mai importanţi, doi lobi în faţă, unul mai mare şi unul mai mic de circa 5 ori (care prezintă 2 noduli mai mici ataşaţi, unii îi consideră tot lobi) şi încă un lob în spatele celor 2 (în cavitatea abdominală) care prezintă nişte vene ce face să pară că acest lob se împarte în 4 lobi mai mici.

RINICHII

DEFINITIE:

Rinichii (latină ren, adjectiv renal; greacă nephros) sunt un organ pereche la animalele vertebrate, fiind parte esenţială a aparatului excretor. Rolul principal al rinchilor este excreţia, realizat prin filtrarea sângelui, eliminarea prin urină a substanţelor inutile sau dăunătoare, produse de organismul propriu sau luate din mediul exterior.
Rinichii regulează controlul compoziţiei urinii, prin producţia hormonală, concentraţia în electroliţi a spaţiului intracelular, presiunii sanguine, raportul baze-acizi (pH), mineralizarea oaselor, ca şi a eritropoezei a tabloului sanguin.
In principiu funcţia renală constă din două etape: 1- o filtrare primară fără elemente de resturi celulare, cu o urină diluată. 2 - o filtrare secundară când se va resorbi înapoi din urina primară o parte din lichidul eliminat împreună cu glucide, aminoacizi şi electroliţi rezultând o urină mai concentrată.
Numai această urină finală va fi eliminată prin uretere din organism.

Cuprins  [ascunde] ·                                 1 Localizarea rinichilor ·                                 2 Structura macroscopică a rinichiului ·                                 3 Structura microscopică a rinichiului ·                                 4 Alimentarea cu sânge ·                                 5 Nefronul ·                                 6 Clearance

Localizarea rinichilor:

La om rinchiul este aşezat retroperitoneal de o parte şi alta a coloanei vertebrale, sub diafragmă, apărat de un strat de grăsime (adipos).
Forma lor este asemănătoare bobului de fasole, având lungimea de 10 - 12 cm, o lăţime de 5 - 6 cm, grosimea de 3 - 5 cm şi o greutate de 120 - 200 grame.
Ambii rinichi sunt înveliţi într-o capsulă (Capsula fibrosa), şi împreună cu glandele suprarenale sunt învelite într-un ţesut gras (Capsula adiposa).
Această capsulă adipoasă care căptuşeşte rinichii, este mai groasă în regiunea spatelui, rinichii fiind susţinuţi de o fascie în formă de sac deschis spre abdomen, rinichii şi suprarenalele fiind în contact cu organele din abdomen.
Astfel rinichiul stâng vine în contact cu stomacul, splina, pancreasul, şi colonul descendent, pe când rinichiul drept este în contact mai ales cu ficatul, colonul ascendent şi duodenul.
Din cauza spaţiului redus pe partea dreaptă rinichiul drept este mai coborât ca cel stâng.
Fiecare rinichi este irigat separat cu sânge de arterele renale ce provin din aorta descendentă (abdominală), iar venele renale (Vena renalis) transportă sângele de la rinichi la vena cavă inferioară.
Urina este eliminată prin două uretere în vezica urinară si apoi prin uretra in exterior.

Structura macroscopică a rinichiului:

Parenchimul renal se subîmparte în zona corticală (la margini) (Cortex renalis) şi cu un ţesut în inteior măduva rinichiului (Medulla renalis) prevăzut cu hilul renal, locul unde pătrund în rinichi ureterele şi vasele de sânge.
Măduva renală este structurată în 10 - 12 piramide cu baza spre cortex şi vârful spre hilul renal numite piramidele lui Malpighi.
Vârfurile acestor piramide se numesc papile care se deschid in calicele renale care apoi unindu-se formeaza bazinetul care se continua cu ureterul.

Structura microscopică a rinichiului:

Schema structurii microscopice a rinichiului.

Strucura fină renală constă dintr-un sistem tubular foarte bine diferenţiat, şi o alimentare specifică cu sânge a organului.
Sistemul tubular ne arată că deja în stadiul embrionar, apare o diferenţiere a două elemente: Nephronul şi aşa numitul tubul colector principal, cele două elemente alcătuiesc unitatea de bază funcţională a rinichiului, de aceea frecvent prin termenul de nefron se subînţelege şi sistemul tubular.

Alimentarea cu sânge:

Din schema structurală a rinichiului se poate observa Arteria interlobaris o ramură a arterei renale care se subîmparte pentru alimentarea cu sânge a două piramide învecinate şi a ţesutului medular renal, ea se continuă în ţesutul cortical, se ramifică la baza piramidei în Arteriae arcuatae.
Aceasta la rândul ei într-o formă arcuită de boltă la graniţa dintre cortexul şi măduva renală unde se continuă cuArteriae corticales radiatae şi Arteriae interlobulares acestea alcătuiesc o împletitură de capilare Glomerulus fiind două forme de glomeruli peritubular şi juxtamedular.

Nefronul:

Schema unui nefron

Fiecare om are circa 2 milioane de nefroni unde se formează urina. Nefronul este alcătuit din capsula renalaCorpusculum renis şi un aparat tubular Tubuli. În corpusculii renali se află Glomerulusul (împletitura de capilare) unde se produce filtrarea urinei primare. Urina primară părăseşte corpusculul renal, ajungând în porţiunea tubului proximal, apoi ansa lui Henle şi tubul contort distal, unde prin principiul curentului contrar va fi concentrat, urmează tubulul colector (Tubulus renalis colligens). Pe lângă rolul de excreţie, rinichiul are şi un rol reglator al presiunii sanguine prin renină (o enzimă) şi producerea de elemente sanguine (eritropoeză).

Clearance:

Este măsurarea exactă a activităţii renale (cantitatea de urină, concentraţia în creatinină, uree, acid uric,potasiu), sunt metode diferite de măsurare prin care se poate stabili insuficienţa renală.